Sinteză făcută de Dr. Lazarovicz Radu-Adrian, medic specialist psihiatru
I. Generalități (1,2,3,4)
Tulburările anxioase sunt dintre cele mai frecvente tulburări psihice întâlnite în practica medicală generală. Aproximativ 264 de milioane de persoane suferă de o anumită formă de tulburare anxioasă, cu costuri estimate la nivel mondial de aproximativ 925 miliarde de dolari. Anxietatea reprezintă un factor major de dizabilitate la nivel mondial și se preconizează că va afecta un număr tot mai mare de persoane în anii ce vor urma.
Anxietatea este o stare emoțională încadrabilă până la un punct în „normalitate”, reprezentând o „stare de alertă” ce o pot resimți anumite persoane în situații de pericol real (amenințătoare la adresa vieții) sau în situații evaluative (spre exemplu în timpul unui examen). Anxietatea devine patologică dacă apare în afara acestor situații sau este disproporționată ca intensitate de manifestare față de pericolul actual.
În acest articol vom trata pe scurt:
Tulburarea de anxietate generalizată
Tulburarea de panică
Tulburarea fobică
II. Cauzele tulburărilor anxioase(1)
Sunt multiple, fiind implicați:
a. Factori psihosociali (prin interacțiunea persoanei cu mediul înconjurător)
Exemple:
Expunerea în perioada copilăriei la diferite evenimente negative de viață (ex. abuzuri fizice și emoționale, decesul unui părinte, etc.)
Relații conflictuale și deformate cu părinții, educatorii, sau alte persoane semnificative
Cumularea într-o perioadă scurtă de timp de evenimente stresante de viață
Dificultăți majore la locul muncă, familie, școală, viața socială
Schimbări de viață ce necesită readaptare
Frustrări ale persoanei și eșecuri în domenii pe care acesta le consideră de interes
Lipsa de satisfacții
b. Factori biologici (ce țin de organismul persoanei). Amintim:
Predispoziție genetică (existența în familie de persoane cu tulburări anxioase) - neconcludent
Dezechilibre de neurotransmițători (de anumite substanțe specifice din creier ce determină anomalii în gândire, în controlul emoțiilor și în dispoziția persoanei)
Acești factori acționează cumulat și cresc predispoziția persoanei de a dezvolta tulburări anxioase. Cu cât numărul de factori este mai mare și cu cât acționează mai prelungit și mai timpuriu, cu atât crește șansa de a dezvolta tulburări anxioase în viața adultă, în special în perioade importante ale vieții (exemplu: trecerea de la liceu la facultate, primul loc de muncă, achiziționarea primei locuințe, căsătoria, etc.).
Personalitatea persoanei joacă și ea un rol important în predispoziția față de tulburările anxioase. Astfel personalitățile nesigure, timide, hiperemotive, cu imaginar bogat, care evită situații noi și stresante, care sunt dependente de alte persoane în luarea deciziilor, sau care sunt perfecționiste pot reprezenta un factor de risc suplimentar.
Cu toate acestea, existența acestor factori de risc, nu înseamnă cu certitudine că persoana va dezvolta tulburări anxioase în viața adultă, cauzele nefiind cu adevărat elucidate.
III. Simptomatologie (1,5,6)
a. Tulburarea de anxietate generalizată
Debutul afecțiunii este greu de identificat în timp (persoanele afectate nu pot preciza cu certitudine momentul apariției primelor simptome).
Simptomele cele mai frecvent întâlnite sunt:
Sentimentul unui pericol difuz, de neprecizat (persoanele afectate simt o teamă permanentă, dar nu pot preciza față de ce anume)
Sentiment de tensiune musculară și intrapsihică (persoanele își simt musculatura încordată, mereu în tensiune ca și cum nu se pot relaxa. Simt de asemenea și o tensiune psihică pe care nu și-o pot explica)
Iritabilitate (Se enervează repede, la cele mai mărunte lucruri, lucru care înainte nu se întâmpla la fel de frecvent)
Dificultăți de concentrare și menținerea atenției
Insomnie de adormire (Adorm cu dificultate posibil și din cauza multiplelor griji pe care aceștia le au. Durata până ca aceștia să adoarmă depășește frecvent 1 oră)
Simptome somatice fără o altă cauză medicală (furnicături în mâini și în picioare, pe cap, pe ceafă, amorțeli, senzație de amețeală, dureri de cap, grețuri, vărsături, palpitații, disconfort abdominal, diaree sau constipație, respirație dificilă, uneori cu senzație de „torace blocat” și „aer insuficient”, oftat frecvent, senzație de „nod în gât”, dificultăți la înghițire, gură uscată, transpirații ale mâinilor, tremor la nivelul mâinilor și picioarelor, etc.)
Aceste simptome deobicei se agravează spre sfârșitul zilei și în locuri și situații noi, necunoscute.
Frecvent se asociază și simptome depresive și un consum cronic de alcool sau substanțe psihoactive (droguri sau alte medicamente psihiatrice).
Pentru a putea diagnostica această afecțiune, este necesar ca simptomele anxioase să persiste pentru cel puțin câteva săptămâni, în majoritatea zilelor și să afecteze performanța la locul de muncă, îndeplinirea sarcinilor în familie și viața socială.
b. Tulburarea de panică
Se caracterizează prin perioade recurente (care se repetă la ceva timp) de anxietate foarte intensă („atacuri de panică”), imprevizibile și declanșate spontan (aparent fără o cauză anume)
Simptome cel mai frecvent întânite:
Instalarea bruscă a unei senzații de „moarte iminentă” cu simptome somatice (corporale, descrise mai sus la tulburarea de anxietate generalizată) dar mult mai intense. Astfel pacientul poate rămâne nemișcat sau poate să devină neliniștit, uneori agitat, solicitând disperat ajutorul celor din jur sau serviciile de urgență.
Hipotonie musculară (își simte „picioarele moi”) cu senzație de leșin sau mers în gol
Fenomene de derealizare și depersonalizare (pacientul își poate simți propriul corp ca fiind străin, că lucruri care înainte îi erau familiare acum sunt ireale, sau că își „privește corpul de la distanță”, etc.)
Sentimentul pierderii autocontrolului
Teama că va „înnebuni”
Simptomele durează deobicei câteva secunde, sau minute, mai rar ore.
Pentru a putea diagnostica tulburarea de panică, este necesar să existe mai multe episoade de atacuri de panică într-o lună, care apar fără o cauză anume. În perioada dintre atacurile de panică, pacientul nu trebuie să prezinte alte simptome anxioase, cu excepția anxietății anticipatorii (frica de apariție a unui nou atac de panică). De asemenea este necesar ca simptomele anxioase să afecteze performanța la locul de muncă, îndeplinirea sarcinilor în familie și viața socială.
c. Tulburările fobice
Teamă persistentă și irațională (pe care și pacientul o consideră patologică) față de anumite situații, persoane, animale, etc, care sunt clar definite (fobie) și cunoscute de pacient.
Dacă persoana se expune la aceste situații specifice, apare anxietatea care variază în intensitate, de la un disconfort anxios la atac de panică.
Alte simptome:
Conduite de evitare și asigurare (Persoana evită intenționat să se expună situației declanșatoare anxioase sau își ia persoane însoțitoare pentru a-l ajuta să depășească situația stresantă)
Este necesar ca simptomele anxioase fobice să afecteze activitățile la locul de muncă, îndeplinirea sarcinilor în familie și viața socială.
Exemple de fobii:
Agorafobia: teama ca pacientul să se afle în locuri/situații în care, dacă resimte o frică intensă, să nu poată primi ajutor („frică de frică”): piețe goale sau foarte aglomerate, mijloace de transport în comun, situația de a fi „departe de casă”, etc. Persoanele ajung să își restrângă activitățile din afara locuinței, uneori putându-se izola total în propria locuință.
Fobia socială: teama ca pacientul să fie „analizat” de cei din jur. Poate varia de la vorbit în public, scris sau mâncat în public la evitarea oricăror activități sociale din afara cercului familiei.
Fobii specifice: la diverse situații față de care majoritatea oamenilor resimt o reacție inconfortabilă, dar la unele persoane, răspunsul anxios este disproporționat, extrem.
Fobii de animale: câini, pisici, insecte, reptile, etc.
Fobii de fenomene naturale: trăsnete, înălțime, apă, foc, etc.
Fobii situaționale: lift, avion, etc
Fobii de vedere a sângelui, rănilor, recoltat sânge, etc.: Pacienții pot prezenta senzație de leșin (sincope vaso-vagale).
IV. Evoluție și prognostic(1)
Evoluția este cronică, fluctuantă, cu o alternare între perioade lipsite de simptome și perioade exacerbate (cu simptome multiple și agravate), în special în contextul unor evenimente stresante sau în contextul instalării unor alte afecțiuni medicale sau psihiatrice).
Prognosticul tulburărilor anxioase este în general favorabil (printre cele mai tratabile tulburări psihice).
V. Tratament(1,7)
Tratamentul este complex și vizează atât mijloace psihologice (fără tratament medicamentos) cât și medicale (cu tratament).
Este în general multidisciplinar, necesitând o coloborare între pacient, apropiații acestuia, medicul psihiatru, psiholog, sau alți medici de alte specialități (exemplu cardiologi, gastroenterologi, etc.) în cazul în care tulburarea anxioasă se asociază și cu alte afecțiuni medicale.
a. Tratament psihologic:
Măsuri de psihoeducație: Pacientului și apropiațiilor acestuia le este explicat în ce constă această tulburare psihică, posibile cauze de apariție, evoluția și prognosticul afecțiunii precum și mijloacele de tratament. Le este explicată simptomatologia și tehnici de identificare a reapariției simptomelor anxioase după perioade lipsite de simptome și modalitatea de control a acestora.
Psihoterapia suportivă: Poate fi efectuată și de medicul psihiatru. Pacientul discută despre problemele sale într-un mediu securizat (lipsit de pericole și stres) și este încurajat să facă față situațiilor care determină anxietatea.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală: Efectuată de un psiholog calificat. Constă în tehnici de relaxare și identificarea anumitor gânduri negative generatoare de anxietate. Tehnici de expunere imaginativă sau reală la situația ce cauzează fobia, etc.
Psihoterapie familială: În cazul în care există anumite conflicte în familie.
b. Tratament medical:
Este efectuat de medicul psihiatru în ambulator. Internarea într-o clinică de psihiatrie nu este necesară decât dacă severitatea simptomelor este foarte crescută sau se asociază și alte simptome severe caracteristice altor tulburări psihice (exemplu: depresie, consum nociv de alcool sau droguri, etc.).
Durata tratamentul este de cel puțin 6 luni, uneori și 1 an. În cazul unei evoluții cronice, tratamentul poate fi continuat și pe mai mulți ani, cu încercări periodice de reducere a dozelor până la întreruperea completă a medicației pentru anumite perioade și reintroducerea acesteia dacă revin simptomele anxioase.
Tratamentul include frecvent:
Antidepresive: Ex. Cipralex, Zoloft, Coaxil, Dulsevia, Mirzaten, Efectin, Trittico, etc. Efectul benefic al tratamentului se observă în medie după 1-2 săptămâni.
Anxiolitice: Ex. Xanax, Frontin, Anxiar, Rivotril, Bromazepam, Diazepam, etc. Efectul benefic se observă imediat. Cu toate acestea, nu este indicat să se mențină în tratament pentru perioade îndelungate, din cauza riscului de a dezolta dependență (în special la doze mari). Acestea se reduc progresiv până la eliminarea completă din schema terapeutică
Hipnotice (pentru inducerea somnului): Ex. Imovane, Stilnox, etc.
Efecte adverse posibile:
Stări de neliniște și accentuare a anxietății, în special în primele zile de tratament (este necesar să se înceapă cu doze mici pentru a minimiza acest risc)
Disfuncții sexuale (întârzierea orgasmului cel mai frecvent, uneori tulburări erectile)
Ușoare stare de sedare (dacă dozele sunt prea mari) – este necesară reducerea dozei, sau scoaterea medicamentelor sedative din schemă
Uneori greață, disconfort abdominal, senzație de gură uscată, constipație, diaree
Unele medicamente pot crește pofta de mâncare
VI. Concluzii
Tulburările anxioase sunt printre cele mai frecvente tulburări psihice, dar au un prognostic favorabil dacă tratamentul se instituie cât mai rapid.
Tratamentul este complex și include o colaborare între pacient, apropiații acestuia, medicul psihiatru, psiholog și alți medici de alte specialități.
Pentru un diagnostic de certitudine și un tratament adecvat, adaptat simptomatologiei și particularităților fiecărui caz în parte, este necesar un consult medical de specialitate.
VII. Referințe și bibliografie
Bredicean A, Dehelean L, Enătescu V. Curs de psihiatrie generală. Ed. „Victor Babeș”. 2014
Voinescu A, Petrini K, Fraser DS, Lazarovicz RA, Papavă I, Fodor LA, David D. The effectiveness of a virtual reality attention task to predict depression and anxiety in comparison with current clinical measures. Virtual Reality (2021)
World Health Organization. “Depression and Other Common Mental Disorders,”CCBY-NC-SA3.0IGO. 2017.
Chisholm D, Sweeny K, Sheehan P, Rasmussen B, Smit F, Cuijpers P, Saxena S. Scaling-up treatment of depression and anxiety: a global return on investment analysis. Lancet Psychiatry. 2016 May;3(5):415-24
Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament (ICD-10). Ed. Trei. 2016
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.).
Stephen M. Stahl. Stahl’s Essential Psychopharmacology, 6th Edition. Ed. Cambridge University Press. 2017
Continuând să utilizați site-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor pentru a îmbunătăți navigarea site-ului, pentru a analiza utilizarea site-ului și a asista la eforturile noastre de marketing.